Anunţ

Vând amintiri
cu dependinţe
neâmpovărate,
cu speranţa
că-mi pot cumpăra
viitoruri
neamanetate,

Apoteoză

De disperare
aerul se-ngroaşă,
plămânii nu îl mai cuprind,
vedenii triste
balansează mituri,
pe ape tulburi
plumbul aurind.
De disperare
dispărem din gesturi,
privirile se împlinesc cu jind,
nu au nimic să le susţină trena,
jalnice valuri
sparte într-un grind.
Apoteotic
sufletul ritmează,
o melodie de-nserare,
nu mai aşteaptă nimeni,
niciunde nu-i nimic,
e totul plin
de disperare.

Fără sens

Putem fi regi sau sclavi,
nu-i nicio diferenţă,
separă umilii de bravi ,
o simplă reverenţă.
Legea numerelor mari,
guvernează viaţa,
ea nu ţinr cont de tine,
individul fără chip,
care într-un loc anume
are şi ceva de spus.
Teorii, religii, mituri,
nu contează, nu au sens,
când pământul se învârte
fără rost în univers.
Sentimente, griji, speranţe,
îţi accelerează cordul,
pierzi averi, calci pe cadavre,
ţi se însorează nordul,
nu rămâne vreun imperiu
sau preafercite lavre.

Mi-e dor, in memoriam Milică Dincă

Mi-e dor de tine
suflete pereche,
-îndelungată aşteptare-
cireşe,
ca o floare la ureche,
îmi gânguresc a soare.
Mi-e dor de tine ,
omule cel bun,
ce te ascunzi
cu atâta aplecare,
te voi găsi,
indiferent că eu,
voi fi sau nu în curcubeu.
Mi-e dor de mine ,
cel care am fost,
hălăduind prin vieţi
adesea strâmbe,
veşnic fugar şi sfidător
la existenţe false şi tălâmbe.
Mi-e dor de noi,
odihnă după ploi.

Mi-e dor

Ţărână

Ţărâna din carnea mea,
s-a umezit de vreme,
olarul dintr-un colţ de stea,
în roată vrea s-o cheme.
S-o modeleze într-un stil,
apropiat de timp,
material profund ostil,
ca noaptea în Olimp.
În chip sisific stăruind,
să fie totu-n mână,
nu se mai poate inventa,
ţărâna din ţărână.
E pe planetă abur dens,
din emanaţii intrinseci,
nimica nu mai are sens,
e chiar mai bine dacă pleci.

Nonvalori

Există o pregnanţă a confuziei valorilor. Justificată prin ambiguitatea trăirilor zilnice şi prin lipsa resonsabilităţilor elementare, devine posibilă acceptarea nulităţii ca stare de existenţă. Inversând valoarea se bulversează normalitatea şi astfel devine posibilă guvernarea sluţeniei afroditare. Negăsind stavile, pecinginea răului invadează normalitatea. Dacă nu există Dumnezeu totul este posibil!

Fără să fi stabilt jaloane temporale, pot spune că apreciez tot ce a fost înainte de băsescu. Încercările stipendiaţilor săi, de a justifica acţiunile teroriste îndreptate cu atâta ardoare împotriva propriului popor, sunt jalnice. Liiceni. copii de suflet, patapievici, turcani, nu vă îmbulziţi deodată, staţi la rând să luaţi bani! După dictatura ceauşistă urmează democraţia băşinoasă. Marinar de apă minerală, piratul alungat din porturile lumii, a adăstat pe braţele afroditei cârnăţărese cu gând de dinastie parlamentară. Ar moşteni , dacă nu lăutari din Parlament evanghelizaţi ad-hoc, copii moştenitori de Sida.