Fără sens

Putem fi regi sau sclavi,
nu-i nicio diferenţă,
separă umilii de bravi ,
o simplă reverenţă.
Legea numerelor mari,
guvernează viaţa,
ea nu ţinr cont de tine,
individul fără chip,
care într-un loc anume
are şi ceva de spus.
Teorii, religii, mituri,
nu contează, nu au sens,
când pământul se învârte
fără rost în univers.
Sentimente, griji, speranţe,
îţi accelerează cordul,
pierzi averi, calci pe cadavre,
ţi se însorează nordul,
nu rămâne vreun imperiu
sau preafercite lavre.

Mi-e dor, in memoriam Milică Dincă

Mi-e dor de tine
suflete pereche,
-îndelungată aşteptare-
cireşe,
ca o floare la ureche,
îmi gânguresc a soare.
Mi-e dor de tine ,
omule cel bun,
ce te ascunzi
cu atâta aplecare,
te voi găsi,
indiferent că eu,
voi fi sau nu în curcubeu.
Mi-e dor de mine ,
cel care am fost,
hălăduind prin vieţi
adesea strâmbe,
veşnic fugar şi sfidător
la existenţe false şi tălâmbe.
Mi-e dor de noi,
odihnă după ploi.

Mi-e dor

Ţărână

Ţărâna din carnea mea,
s-a umezit de vreme,
olarul dintr-un colţ de stea,
în roată vrea s-o cheme.
S-o modeleze într-un stil,
apropiat de timp,
material profund ostil,
ca noaptea în Olimp.
În chip sisific stăruind,
să fie totu-n mână,
nu se mai poate inventa,
ţărâna din ţărână.
E pe planetă abur dens,
din emanaţii intrinseci,
nimica nu mai are sens,
e chiar mai bine dacă pleci.