Să-i smulgi eternităţii clipa
nu-i la-ndemâna orişicui,
cum nu-i în seama nimănui
să-i smulgă timpului aripa,
Ne ducem precum am sosit,
fără vreun accident atomic,
intrarea-n universul tonic
fiind un somn desăvârşit.
N-a fost nimic, nimic nu e,
oarece zarvă între trceri,
marea ruptură între ieri
şi ziua care nu mai e.
vineri, 27 ianuarie 2012
luni, 9 ianuarie 2012
Gară pentru noi
O să-ţi aduc iubito
ofrandă, o vioară,
fără arcuş şi tristă,
un tren fără o gară.
La microfonul gării,
vorbesc de-mi vine rândul,
între atâtea linii
se zbenguie negândul.
Nespusă insomnie
am irosit cu tine,
că-mi pare dimineaţa
deşertăciune.
Zidită strâmb e gara,
în care trenul vine,
când pleacă sentimentul,
alunecând pe sine.
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Apoteoză
De disperare
aerul se-ngroaşă,
plămânii nu îl mai cuprind,
vedenii triste
balansează mituri,
pe ape tulburi
plumbul aurind.
De disperare
dispărem din gesturi,
privirile se împlinesc cu jind,
nu au nimic să le susţină trena,
jalnice valuri
sparte într-un grind.
Apoteotic
sufletul ritmează,
o melodie de-nserare,
nu mai aşteaptă nimeni,
niciunde nu-i nimic,
e totul plin
de disperare.
De disperare
aerul se-ngroaşă,
plămânii nu îl mai cuprind,
vedenii triste
balansează mituri,
pe ape tulburi
plumbul aurind.
De disperare
dispărem din gesturi,
privirile se împlinesc cu jind,
nu au nimic să le susţină trena,
jalnice valuri
sparte într-un grind.
Apoteotic
sufletul ritmează,
o melodie de-nserare,
nu mai aşteaptă nimeni,
niciunde nu-i nimic,
e totul plin
de disperare.
vineri, 18 noiembrie 2011
Fără sens
Putem fi regi sau sclavi,
nu-i nicio diferenţă,
separă umilii de bravi ,
o simplă reverenţă.
Legea numerelor mari,
guvernează viaţa,
ea nu ţinr cont de tine,
individul fără chip,
care într-un loc anume
are şi ceva de spus.
Teorii, religii, mituri,
nu contează, nu au sens,
când pământul se învârte
fără rost în univers.
Sentimente, griji, speranţe,
îţi accelerează cordul,
pierzi averi, calci pe cadavre,
ţi se însorează nordul,
nu rămâne vreun imperiu
sau preafercite lavre.
nu-i nicio diferenţă,
separă umilii de bravi ,
o simplă reverenţă.
Legea numerelor mari,
guvernează viaţa,
ea nu ţinr cont de tine,
individul fără chip,
care într-un loc anume
are şi ceva de spus.
Teorii, religii, mituri,
nu contează, nu au sens,
când pământul se învârte
fără rost în univers.
Sentimente, griji, speranţe,
îţi accelerează cordul,
pierzi averi, calci pe cadavre,
ţi se însorează nordul,
nu rămâne vreun imperiu
sau preafercite lavre.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Mi-e dor, in memoriam Milică Dincă
Mi-e dor de tine
suflete pereche,
-îndelungată aşteptare-
cireşe,
ca o floare la ureche,
îmi gânguresc a soare.
Mi-e dor de tine ,
omule cel bun,
ce te ascunzi
cu atâta aplecare,
te voi găsi,
indiferent că eu,
voi fi sau nu în curcubeu.
Mi-e dor de mine ,
cel care am fost,
hălăduind prin vieţi
adesea strâmbe,
veşnic fugar şi sfidător
la existenţe false şi tălâmbe.
Mi-e dor de noi,
odihnă după ploi.
suflete pereche,
-îndelungată aşteptare-
cireşe,
ca o floare la ureche,
îmi gânguresc a soare.
Mi-e dor de tine ,
omule cel bun,
ce te ascunzi
cu atâta aplecare,
te voi găsi,
indiferent că eu,
voi fi sau nu în curcubeu.
Mi-e dor de mine ,
cel care am fost,
hălăduind prin vieţi
adesea strâmbe,
veşnic fugar şi sfidător
la existenţe false şi tălâmbe.
Mi-e dor de noi,
odihnă după ploi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)