Mi-e dor de tine
suflete pereche,
-îndelungată aşteptare-
cireşe,
ca o floare la ureche,
îmi gânguresc a soare.
Mi-e dor de tine ,
omule cel bun,
ce te ascunzi
cu atâta aplecare,
te voi găsi,
indiferent că eu,
voi fi sau nu în curcubeu.
Mi-e dor de mine ,
cel care am fost,
hălăduind prin vieţi
adesea strâmbe,
veşnic fugar şi sfidător
la existenţe false şi tălâmbe.
Mi-e dor de noi,
odihnă după ploi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19XI2011, 6:48AM
RăspundețiȘtergere[la existenţe false şi tălâmbe.] Asezati in OGLINDA !
Este totusi O Constatare ! Si este "Sfidarea" dvs. ! Asa de sfidatoare (sic !) incat OCUPA spatiul unui vers, incat FACE PARTE din Poezie, incat este EXPUSA Public (definindu-va !) Si deci: fiind MINUNATA ! Caci ofera in acelasi timp, propriul "nivel" care poate fi depasit ! Este o stacheta !
~
Este surprinzator pentru mine sa constat prezenta unei BOGATII de trairi, adunate LACONIC, intr-un spatiu cat mai restrans - as zice, MODUL meu preferat de a ma "expune" ! De ce insa NU ma mai expun ? Poate ca inca nu mi-am depasit "Stacheta" numita Clona mea; aceasta stacheta fiindu-mi IMPUSA, este mai dificila ! - SPATIU in care va invit ... sa "locuiti" cat mai DES, caci AVETI CE OFERII !!!
Felicitari sincere !
~
Cornelius, :)
(19XI2011, 7:01AM)
Repet: este doar o constatare ... AMARA !
RăspundețiȘtergereMa alatur acesteia, la fel de indignat, dar ... nepoetic ! Un simplu, banal ... coment la CREATIA dvs. !
~
Cornelius, :)